Rase de caini - ogarii - Ogarul Afghan (Afgan) |
Standard FCI nr. 228a
Talia :
Ogarul Afghan are o istorie foarte bogata, primele surse sigure datând din 1813: este vorba de un tablou reprezentand un “Meenah de Jahur” cu arc si sageti, insotit de un Afghan. Se pare ca descinde din Saluki, si ca toate numele Ogarului Persan din secolul XIX (si anume: Câinele de Kaboul, Cainele de Belouchistan, Tazi) desemneaza de fapt Ogarul Afghan.
Pentru ca habitatul sau originar se intindea de la desert pana la munti, se pare ca existau de la bun inceput doua feluri de Ogar Afghan, fiecare din ele adaptata la mediul in care traia.
Ogarul Afghan de desert era mai mare, mai usor si mai elegant, cu roba mai putin importanta si matasoasa. Inrudirea sa cu Saluki e ceva mai evidenta. Afghan-ul de la munte era mai indesat, cu osatura mai puternica, mai mic de statura, cu roba deasa si aproape lânoasa. Ambele tipuri erau adaptate la viata nomada a stapanilor lor, si la vanatoarea de vanat mare.
Tazi sau Ogarul Afghan si-a facut aparitia in Europa pentru prima data la sfârsitul sec. XIX si s-a stabilit in Anglia la inceputul sec. XX. Primul exemplar a fost prezentat la o expozitie oficiala in 1907 si se numea Zardin (originar din provincia Seistan, intre Afghanistan si Iran).
Zardin a fost cumparat de Regina Alexandra si in 1907 Kennel Club-ul a stabilit standardul rasei in functie de el. Intre 1914 si 1918, pe timpul razboiului, nu s-a mai importat niciun exemplar.
Talia :
- femele 63 – 69 cm
- masculi 68 – 74 cm
Ogarul Afghan are o istorie foarte bogata, primele surse sigure datând din 1813: este vorba de un tablou reprezentand un “Meenah de Jahur” cu arc si sageti, insotit de un Afghan. Se pare ca descinde din Saluki, si ca toate numele Ogarului Persan din secolul XIX (si anume: Câinele de Kaboul, Cainele de Belouchistan, Tazi) desemneaza de fapt Ogarul Afghan.
Pentru ca habitatul sau originar se intindea de la desert pana la munti, se pare ca existau de la bun inceput doua feluri de Ogar Afghan, fiecare din ele adaptata la mediul in care traia.
Ogarul Afghan de desert era mai mare, mai usor si mai elegant, cu roba mai putin importanta si matasoasa. Inrudirea sa cu Saluki e ceva mai evidenta. Afghan-ul de la munte era mai indesat, cu osatura mai puternica, mai mic de statura, cu roba deasa si aproape lânoasa. Ambele tipuri erau adaptate la viata nomada a stapanilor lor, si la vanatoarea de vanat mare.
Tazi sau Ogarul Afghan si-a facut aparitia in Europa pentru prima data la sfârsitul sec. XIX si s-a stabilit in Anglia la inceputul sec. XX. Primul exemplar a fost prezentat la o expozitie oficiala in 1907 si se numea Zardin (originar din provincia Seistan, intre Afghanistan si Iran).
Zardin a fost cumparat de Regina Alexandra si in 1907 Kennel Club-ul a stabilit standardul rasei in functie de el. Intre 1914 si 1918, pe timpul razboiului, nu s-a mai importat niciun exemplar.
In 1920, Bell Murray a introdus in Anglia sase Afghani, cei mai multi provenind din Belouchistan. Ei vor constitui bazele canisei « Bell Murray ». In paralel, Dna Amps a adus in Anglia in 1925 mai multi Afghani, dintre care unul extrem de frumos (Sirdar, adus de la regele Amanullah, foarte bine proportionat, dar mai indesat decat cei ai lui Bell Murray, si cu roba foarte bogata). Dna Amps a ales, ca nume pentru canisa sa, « Ghazni ». Din acel moment, in Anglia au inceput sa se dezvolte doua tipuri de Ogari Afghani.
Nu este cainele care va astepta ordine din partea dumneavoastra 100% din timp, este un caine independent, inteligent si mandru. Dar asta nu il impiedica sa fie foarte atasat de stapan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu